Nu stiu cum dar cred ca noi doi ne-am intalnit cumva...
Nu stiu de ce dar cred ca tu mi-ai luat primul urma!
Nu stiu... Poate!
Poate ne vom mai intalni.
cine stie ce vremuri senine ne vor mai ademeni
catre izvorul cu apa lina
si luna mereu plina.
poate pe-un camp sau pe un varf de munte,
poate ca ne vom spune lucruri marunte.
poate pe mare sau sub valurile ei
ne vom sterge cu nisipul, gandurile atarnate de coada unui ponei
sau de stele…
cine stie? poate o sa-mi pui iar in par rachitele
Nu stiu, dar poate ma gandesc si acum la tine.
sau poate ca sunt prea naiva si nu ma pot abtine!
Nu stiu... poate!
cine stie?
oi fi eu candva buna la toate!
No comments:
Post a Comment